Calendar onomastic și care este diferența dintre ziua numelui și zi de naștere

Fiecare creștin ortodox poartă numele sfântului după care este numit. Acesta este ales în funcție de calendarul bisericii, fiecare zi fiind dedicată amintirii unui anumit sfânt. Ziua de pomenire a sfântului, al cărui nume îl poartă creștinul ortodox și se numește Ziua Numelui.

Ce este Ziua Numelui

Ziua Numelui este, deci, ziua de amintire a sfântului, în cinstea căruia este numit creștinul. Altă denumire pentru această zi este Ziua onomastică.

După săvârșirea sacramentului botezului, sfântul al cărui nume este ales pentru copilul sau adultul care este botezat devine patronul său ceresc. Tu însuți îl ​​poți alege dintre mai mulți sfinți pe cel care îți este deosebit de aproape. Dacă nu știi nimic despre niciunul dintre ei, consideră-l drept patronul tău ceresc pe cel al cărui zi de comemorare din calendar este cea mai apropiată de ziua ta de naștere.

„Domnul ne dă fiecăruia dintre noi doi Îngeri”, ne învață Teodor din Edesa, „dintre care unul, Îngerul Păzitor, ne ferește de orice rău, de diverse nenorociri, iar celălalt Înger este sfântul lui Dumnezeu, al cărui nume îl purtăm, mijlocește pentru noi înaintea lui Dumnezeu, se roagă lui Dumnezeu pentru noi”.

Îngerii, fiind slujitori ai iubirii și păcii, se bucură de pocăința și succesul nostru în a face binele, încearcă să ne umple de contemplare spirituală (în măsura receptivității noastre) și să ne ajute în orice bine.

Sfântul Siluan din Athos spunea: „Ei văd viața noastră și faptele noastre. Ei ne cunosc durerile și aud rugăciunile noastre înflăcărate… Sfinții nu ne uită și se roagă pentru noi… Ei văd și suferința oamenilor de pe pământ. Domnul le-a dat un har atât de mare încât ei îmbrățișează lumea întreagă cu dragoste. Ei văd și știu cum suntem epuizați de dureri, cum ne-au secat sufletele și mijlocesc pentru noi înaintea lui Dumnezeu.”

Numele dat unei persoane la botez nu se schimbă, cu excepția unor cazuri foarte rare, cum ar fi, de exemplu, atunci când luați jurămintele ca monah. Cu numele dat la botez, persoana rămâne pe tot parcursul vieții sale, cu el trece și în lumea următoare; numele său, după moartea sa, fiind repetat de Biserică atunci când se fac rugăciuni pentru odihna sufletului său.

Dacă o persoană a fost botezată în copilărie și a crescut într-un mediu ortodox, atunci din copilărie își știe și Ziua Numelui.

Dar se întâmplă adesea ca oamenii care au fost botezați în copilărie să-și trăiască viața de adult în afara bisericii și să nu știe nici măcar după ce sfânt au fost numiți.

În plus, sfinții cu același nume se regăsesc în calendarul bisericii de mai multe ori.

Deci, sunt vreo treizeci de sfinți cu numele Alexandru și mai mult de optzeci cu numele Ioan. În plus, un sfânt poate avea câteva zile de pomenire.

Cum se stabilește Ziua Numelui

Pentru a determina ziua onomastică, în biserică s-a dezvoltat următoarea practică: dacă în calendarul bisericesc există mai multe zile de pomenire pentru sfinții care sunt numiti după tine (omonimul este numit după tine, cu același nume), atunci ziua Îngerului tău va fi cea mai apropiată dintre aceste zile după ziua ta de naștere înainte de-a lungul calendarului.

Aceste reguli sunt recomandate, dar nu obligatorii. După bunul plac, fiecare își poate alege ca patron ceresc orice sfânt numit împreună cu el și să sărbătorească ziua onomastică în ziua amintirii sale. Dacă un copil este numit cu un nume non-ortodox, atunci la botez este ales, de obicei, un nume ortodox consoan, iar zilele lui onomastice sunt determinate de numele ortodox.

Calendar onomastic

• 1, 14 ianuarie – Urări de Sf. Vasile, Felicitări de Sf. Vasile
• 7 ianuarie, 24 iunie, 29 august – Urări de Sf. Ion și Ioana, Felicitări de Sf. Ion și Ioana
• 21 mai – Felicitări de Sf. Constantin și Elena
• 29 iunie – Urări de Sf. Petru și Pavel
• 8 septembrie, 15 august – Mesaje de Sf. Maria Mică și Mare, Urări de Sf. Maria
• 8 noiembrie – Urări de Sf. Mihail și Gavriil, Mesaje de Sf. Mihail și Gavriil, Felicitări de Sf. Mihail și Gavriil
• 30 noiembrie – Mesaje de Sf. Andrei și Andreea
• 6 decembrie – Urări de Sf. Nicolae
• 27 decembrie – Felicitări de Sf. Ștefan și Ștefania, Urări de Sf. Ștefan și Ștefania

De ce avem nevoie de Ziua Numelui

Aceste nume sunt date creștinilor ca semn al uniunii spirituale care există între numele Bisericii Cerești și numele Bisericii Pământești, pentru că ele constituie, parcă, un singur trup sub un cap – Domnul Isus Hristos – și sunt în strânsă comuniune unul cu celălalt.

Sfinții care locuiesc în ceruri, din dragoste pentru frații lor pământești, iau parte activă la soarta lor: se bucură, privind viața lor plăcută lui Dumnezeu, se plâng la vederea păcatelor, amăgirilor și nenorocirilor lor, mijlocesc cu rugăciune pentru ei înaintea lui Dumnezeu, îi ajută în mod nevăzut pe cei care vin în fugă la ei cu credință în inimă și-i protejează de ispite și nenorociri prin mijlocirea lor, iar prin viața lor ei prezintă un exemplu instructiv pentru imitare și îndrumare.

O participare atât de strânsă a sfinților la destinul nostru ne impune datoria de a-i iubi și de a imita, cât mai bine, faptele și perfecțiunile lor. Suntem în mod special obligați să facem acest lucru în legătură cu acei sfinți ale căror nume le purtăm, căci în acest scop biserica le numește numele pentru noi.

Diferența dintre sfinți

Sfinții poartă diferite nume: profeți, apostoli, martiri, mărturisitori, sfinți, reverenți, nemercenari, fericiți, drepți.

Profeții sunt sfinții care, sub inspirația Duhului Sfânt, au prezis viitorul, profețind în principal despre venirea, moartea și Învierea Mântuitorului. Ei au trăit până când Mântuitorul a venit pe pământ.

Apostolii sunt cei mai apropiați ucenici ai lui Isus Hristos, pe care El i-a trimis să-l propovăduiască în timpul vieții Sale pământești, iar după coborârea Duhului Sfânt asupra lor, ei au propovăduit credința creștină în toate țările. La început, erau doisprezece, apoi li s-au adăugat încă șaptezeci. Doi dintre apostoli, Petru și Pavel, sunt numiți căpetenii, deoarece au lucrat mai mult decât alții în predicarea credinței lui Hristos.

Sfinții care, ca și apostolii, răspândesc credința lui Hristos în diferite țări, sunt numiți Egali cu Apostolii. Aceștia sunt, de exemplu, credincioșii țari Constantin și Elena, Sfânta Mare Ducesă Olga, Fericitul Mare Voievod Vladimir, Sfânta Iluminatoare a Georgiei Nina, Sfânta Maria Magdalena, primul mucenic Tecla și alții.

Martirii sunt creștini care au acceptat chinul crud și chiar moartea pentru credința lor în Isus Hristos. Dacă, după chinurile pe care le-au îndurat, au murit mai târziu liniștiți, atunci se numesc mărturisitori. Arhidiaconul Ștefan și Sfânta Tecla au suferit mai devreme decât alții pentru credința în Hristos, motiv pentru care sunt numiți primii martiri.

Cei care au murit pentru sfânta credință după suferințe deosebit de grele (mari), pe care nu le-au suferit toți martirii, sunt numiți mari mucenici: de exemplu, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Biruitorul, Sfinții Mari Mucenici Barbara, Ecaterina și alții.

Ierarhii sunt episcopi care au mulțumit lui Dumnezeu cu viața lor dreaptă și au slujit Bisericii lui Hristos, precum Sfântul Nicolae Făcătorul de Minuni, Sfântul Alexis și alții.

Ierarhii și preoții care au îndurat martiriul pentru Hristos sunt numiți sfinți mucenici.

Sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur sunt numiţi învăţători ecumenici, adică învăţători ai întregii biserici creştine.

Sfinții sunt oameni drepți care s-au îndepărtat de viața lumească în societate și au plăcut lui Dumnezeu, fiind în castitate, post și rugăciune, trăind în pustii și mănăstiri. De exemplu, Maria Egipteanca.

Cei neprihăniți au trăit o viață de binefacere în lume, fiind oameni de familie, precum, de exemplu, sfinții drepți Ioachim și Ana și alții.

Primii drepți de pe pământ, strămoșii (patriarhii) rasei umane, sunt numiți strămoși. De exemplu, Adam, Noe, Avraam și alții.

Nemercenarii în mod gratuit, adică fără nicio recompensă, fără să ceară remunerație pentru munca lor, au vindecat boli, atât trupești, cât și psihice. Așa sunt, de exemplu, Cosma și Damian, Cyrus și Ioan și alții.

Nebunii în Hristos sunt oamenii care, de dragul lui Hristos, par lumii a fi nebuni prin acțiuni exterioare, dar de fapt sunt plini de înțelepciune spirituală. Astfel de oameni sunt numiți și binecuvântați.

Cum sărbătorim Ziua Numelui

De ziua numelui, ortodocșii încearcă să se spovedească și să se împărtășească cu Sfintele Taine ale lui Hristos. Dacă aceasta cade într-o zi de post, atunci sărbătoarea este, de obicei, transferată în zilele fără post, când mulți invită oaspeții la o masă festivă, ca să împărtășească bucuria strălucitoare a evenimentului cu rudele și prietenii. În Postul Mare, zilele onomastice care au avut loc într-o zi a săptămânii sunt transferate în următoarea sâmbătă sau duminică. Iar zilele „cu nume mici” nu sunt atât de solemne pentru omagiat, dar este necesar să vizitați templul.

Cum se imită sfântul

Fiecare creștin ar trebui să cunoască viața sfântului său, să-l imite, să se arate vrednic de numele sfânt cu viața sa evlavioasă, să se arate imitator al acelor isprăvi care l-au distins pe sfântul al cărui nume îl poartă. „Să-ți fie viața pe numele tău”, a scris Sfântul Ambrozie de la Optina. Cine nu știe acest lucru nu poate să-și cinstească și să-și iubească sfântul așa cum ar trebui.

În al doilea rând, trebuie să ne întoarcem cu evlavie și credință vie către sfinții noștri, ca mijlocitori constanți pentru noi înaintea lui Dumnezeu.

Numirea sfinților noștri de către Îngerii noștri este plină de semnificație profundă, iar ziua numelui este deseori aceeași ca și ziua Îngerului.

La fel ca îngerii păzitori, ei sunt patronii noștri și protectorii de dușmani, vizibili și invizibili. Așa cum în viața de zi cu zi ar fi un semn de ingratitudine și lipsă de respect față de strămoși, dacă memoria lor, faptele lor glorioase și meritele ar fi uitate de urmașii care le-au moștenit numele și poreclele glorioase, tot așa în viața spirituală cei care merită atenție și participarea sinceră trebuie cinstiți.

În al treilea rând, trebuie să avem întotdeauna în mintea și inimile noastre viața sfinților noștri ca un model înalt; numele unui sfânt obligă să devii ca acest sfânt în virtuți și fapte.

Imitarea sfântului constă pentru laic nu în retragerea din lume, ci în lepădarea de sine.

Mântuitorul a poruncit tuturor: “Cine vrea să Mă urmeze, să se lepede de sine însuși” (Marcu 8:34). De exemplu, de dragul de a-i plăcea lui Dumnezeu, călugărul își impune jurămintele de celibat, neachizitivitate și ascultare prin fapte de lepădare de sine; un laic însă nu face aceste jurăminte, dar ceea ce stă la baza lor este și pentru el obligatoriu: să păstreze puritatea gândurilor, sentimentelor și acțiunilor, să nu fie atașat de bunurile pământești, ci să caute bunurile sufletești, să se supună legii și autorităților.

Cine poartă numele de mărturisitor sau de martir poate manifesta fapte asemănătoare: să-și mărturisească fără teamă convingerile creștine, să se poarte ca un creștin mereu și oricând, plăcându-i lui Dumnezeu, ci nu oamenilor, chiar dacă pentru asta ar primi reproșuri, amenințări și persecuții.

Cei care poartă nume de sfinți pot imita râvna lor în dezvăluirea erorilor și viciilor și în răspândirea adevăratei învățături a bisericii, în a ajuta la mântuirea aproapelui prin cuvânt și exemplu de viață, după porunca apostolică: “Îndemnați-vă unii pe alții și zidiți unul pe altul. Vă cerem, fraților, să respectați pe cei care lucrează printre voi și pe conducătorii voștri în Domnul și pe cei care vă sfătuiesc și să-i cinstim în primul rând cu dragoste pentru lucrarea lor; fiți în pace unul cu celălalt. De asemenea, vă implorăm, fraților, să-i mustrați pe cei nestăpâniți, să mângâiați pe cei slabi de inimă, să-i sprijiniți pe cei slabi, să fiți îndelung răbdători cu toți” (1 Tesaloniceni 5:11-14).

Pe nebunii în Hristos îi puteți imita pătrunzând mai adânc în viețile acestor sfinți. Vedem în ei înalte perfecțiuni spirituale – lepădare de sine, smerenie, neachizitivitate completă, fermitate a spiritului. Ei au spus fără teamă adevărul tuturor celor care aveau nevoie de mustrare. Dar cu câtă răbdare au îndurat foamea și setea, frigul și căldura și toate greutățile legate de viața lor grea! Așadar, eradicați mândria, interesul față de sine, obișnuiți-vă cu răbdarea, îndurați cu blândețe insultele. Cine urmează această cale, chiar și fără a fi un nebun sfânt, va fi un vrednic imitator al sfinților care sunt binecuvântați de biserică pentru isprava nebuniei în Hristos.

„Cine se roagă Domnului, Maicii Domnului, îngerilor și sfinților trebuie să aibă grijă mai întâi de toate să-și îndrepte inima și viața, apoi să le imite, după cum este scris: fiți milostivi, precum este milostiv Tatăl vostru” (Luca 6:36); “fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt” (1 Petru 1:16).

Cei care se roagă Maicii Domnului ar trebui să-i imite smerenia, puritatea de neînchipuit, devotamentul față de voia lui Dumnezeu (de exemplu, când vezi nedreptate) și răbdarea. Cei care se roagă Îngerilor ar trebui să se gândească la viața de sus și să se străduiască pentru spiritualitate, lăsând deoparte treptat patimile trupești. Cei care se roagă Sfinților să-și imite dragostea față de Dumnezeu, rugăciunea, abstinența, nestăpânirea, răbdarea bolilor, durerilor și nenorocirilor, dragostea pentru aproapele.

Ziua de naștere, Ziua Numelui și Ziua Îngerului: există o diferență?

• Ziua de naștere: Totul este simplu aici – e data la care s-a născut o persoană.
• Ziua Îngerului: Aceasta zi deseori se suprapune cu Ziua Numelui, deoarece Îngerul păzitor, la fel ca și numele unui sfânt, este primit în Ziua Botezului. Conform tradiției bisericești, în ziua botezului, un înger este desemnat să-l protejeze, să-l păstreze și să se roage pentru copil înaintea Atotputernicului.
• Ziua Numelui (Onomastica): Numele sunt date în cinstea sfinților și, respectiv, a marilor martiri. Ziua de amintire a sfântului ales este considerată ziua onomastică. Zilele onomastice pot fi sărbătorite de mai multe ori pe an, dar de obicei se alege o dată – cea mai apropiată după ziua de naștere sau cea mai faimoasă zi a pomenirii sfântului.

Iată exemple: Fetița Elena s-a născut pe 20 mai – aceasta este ziua ei de naștere, au numit-o în cinstea Sfintei Elena, așa că ziua onomastică va cădea pe 21 mai. Și au decis să o boteze pe 15 august (de Sf. Maria), această dată fiind considerată Ziua Îngerului ei.

Sau: Băiatul Iustian s-a născut pe 29 iulie, dar a fost botezat pe 8 noiembrie, primind al doilea nume (de botez) Mihail. Astfel, ziua Numelui și Ziua Îngerului a lui Iustian-Mihai vor fi pe 8 noiembrie.