Mărțișorul este o sărbătoare mult așteptată în România și în alte țări. Se ține în mod tradițional pe 1 martie și este asociată cu sosirea primăverii. În această zi, oamenii își oferă unul altuia cadouri – mici butoniere făcute din fire roșii și albe. Tocmai acestei decorațiuni își datorează sărbătoarea numele deosebit – Mărțișor.
Simbolul purității și fericirii poate fi sub forma de tot felul de flori, clopote, mărgele, brățări, omuleți, inimioare.
Mărțișorul este și un motiv de mândrie pentru fiecare român, mândrie că acest simbol al primăverii, fertilității și prosperității s-a așezat în patria sa. Orice locuitor al României cu admirație vorbește despre istoria apariției sale și despre semnele asociate acesteia. Așadar, descoperiți informații despre legenda Mărțișorului și scufundați-vă în lumea folclorului românesc.
Legenda Mărțișorului – istorii pe scurt
Tradiția frumoasă de a purta șnur Mărțișor la piept s-a născut din folclor, iar legendele se transmit pe scurt din gură în gură, din generație în generație. Există diverse interpretări ale acestui basm frumos și bun.
I. Despre Primăvară și Ghiocel
Legenda spune că, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a venit la marginea pădurii, s-a uitat în jur și a văzut un ghiocel izbucnind de sub zăpadă într-o poiană din desișurile de porci. Ea a decis să-l ajute și a început să curețe pământul din jur, eliberându-l de ramurile spinoase.
Iarna, însă, a văzut asta și a devenit furioasă. Ea și-a fluturat mâinile și a chemat vântul rece cu zăpadă să distrugă floarea. Aceasta fiind slăbită, a căzut în vânt.
Primăvara s-a aplecat, a acoperit cu mâinile vlăstarul și s-a înțepat cu un spin. O picătură de sânge a căzut din mâna rănită și floarea a prins viață. Așa că primăvara a cucerit iarna.
De atunci, oamenii poartă mărțișoare mici, simbolizând sângele stacojiu pe zăpada albă, iar aceasta a devenit legenda Mărțișorului pentru copii.
II. Despre Făt-Frumos care a salvat Soarele
Există o altă legendă conform căreia Soarele a coborât pe pământ sub forma unei fete frumoase. Dar Șarpele rău a furat-o, încuind-o în castelul său. Întunericul a căzut pe pământ: păsările au încetat să cânte, oamenii au uitat ce sunt bucuria și râsul, lumea s-a cufundat în tristețe. Dar un tânăr curajos a vrut să salveze Soarele.
A petrecut un an întreg căutând bârlogul Şarpelui. În cele din urmă, tânărul și Șarpele s-au ciocnit într-o luptă aprigă. Făt-Frumos a câștigat și Soarele a fost eliberat. Acesta s-a ridicat din nou pe cer și a luminat întreaga lume.
În sfârșit, a venit primăvara, natura a prins viață, oamenii și-au amintit de bucurie.
Din păcate, tânărul curajos nu a avut timp să vadă primăvara. El a fost rănit, iar sângele lui cald a picurat pe zăpadă. Drept urmare, a murit, iar acolo unde zăpada s-a topit, au crescut flori albe – ghiocei.
În cinstea acestui eveniment și în memoria eliberatorului lumii din întuneric, oamenii țes două fire cu flori albe și roșii.
Culoarea roșie simbolizează dragostea și amintirea sângelui tânărului decedat, iar culoarea albă simbolizează sănătatea și puritatea ghiocelului.
III. Despre Făt-Frumos și Ghiocel
O legendă veche spune că în cele mai vechi timpuri, un tânăr chipeș trăia printre geți și daci. Numele lui era Fat-Frumos. Era vesel și amabil, îndrăgostit de natura pământului său natal. Apoi, într-o zi, în prima zi de primăvară, la răsăritul soarelui, a intrat în galop în pădure. Pe o pajiște însorită, tânărul a văzut o floare minunată numită „Ghiocel”.
– Cine eşti tu? a întrebat băiatul floarea.
– Eu sunt Ghiocel, mesagerul primăverii! Anunț pe toată lumea despre sfârșitul iernii și sosirea primăverii! Dacă am apărut, înseamnă că a venit sfârșitul frigului, al viscolului aprig și al furtunilor de zăpadă. Floarea mea deschisă atrage căldura și soarele strălucitor, cheamă păsările călătoare pe pământurile lor natale!
– Dar încă mai este zăpadă în jur, nu vei îngheța? – s-a îngrijorat tânărul.
– Nu, nu mi-e frică de frig! răspunse Ghiocel.
În acest timp, un viscol aprig trecea pe lângă poiană și auzi cuvintele lui Ghiocel. Acesta s-a supărat că o floare atât de fragilă nu se temea de el și anunță pe toată lumea despre plecarea iernii și începutul primăverii. Gerul s-a înfuriat și a trimis toată puterea lui către Ghiocel. Atunci, floarea de primăvară a început să înghețe, coborându-și capul alb și delicat în jos.
– Nu muri, Ghiocel! Făt-Frumos îl strigă și se repezi să oprească furtuna rece. Dar tânărul nu a reușit să depășească viscolul ascuțit. Apoi, căzând în genunchi din cauza rănilor, Făt-Frumos a reușit să ajungă la Ghiocelul ce era pe moarte și a acoperit floarea de frig cu pieptul său. Picăturile de sânge fierbinte care veneau direct din inimă au căzut la pământ lângă floarea înghețată. Cu sângele și ultima suflare, Făt-Frumos l-a încălzit pe Ghiocel, iar floarea albă a supraviețuit. A înflorit în continuare și a anunțat pe toată lumea despre venirea primăverii!
IV. Despre Făt-Frumos și Zâna din pădure
Povestea Mărțișorului spune că într-o poiană a pădurii un tânăr a întâlnit o zână frumoasă, care a venit să informeze lumea despre venirea primăverii. Tinerii s-au plăcut, dar insidiosul ger a adus frig pe Zână, iar apoi în luptă l-a rănit de moarte pe tânăr.
Făt-Frumos a încercat să încălzească Zâna înghețată cu sângele lui fierbinte din rănile sale, dar amândoi au murit. În acest loc a crescut prima floare de primăvară, Ghiocelul alb. Iar Făt-Frumos s-a transformat într-o altă frumoasă floare – Bujor.
De atunci, oamenii le povestesc copiilor această legendă, făcând și dăruindu-și mărțișoare și bucurându-se de sosirea primăverii.
V. Despre Baba Dochia
Această legendă a Mărțișorului este despre o bătrână pe nume Baba Dochia, care a avut o fiică vitregă, pe care n-o plăcea. Așa că a încercat mereu să-i pună spițe în roți.
Într-o zi de iarnă foarte friguroasă, și-a trimis fiica vitregă să spele o haină foarte murdară în râu. Fata a plecat, dar cu cât încerca să spele mai mult haina, cu atât era mai murdară. Tânăra a început să plângă, iar între timp s-a apropiat de ea un băiat pe nume Mărțișor și a întrebat-o ce s-a întâmplat.
Aflând povestea fetei, Mărțișor i-a oferit o floare roșie și a îndemnat-o să-și spele din nou haina. În mod miraculos, aceasta a devenit impecabilă. Tânăra și-a pus floarea în păr și i-a dus haina lui Baba Dochia, care a rămas uluită, deoarece nu credea că poate duce la bun sfârșit sarcina.
Când Baba Dochia a văzut floarea roșie în părul fetei, a crezut că a venit primăvara și a ieșit cu oile la pășunat. Urcând pe munte, femeia a găsit o monedă veche turcească, pe care o legă cu ață și țese firul anului, așa cum grecoaica Moira țese firele sorții.
Potrivit acestei legende, Baba Dochia se plimbă în munți timp de 12 zile, scuturând zăpada de pe 12 dintre cojoacele ei din piele de oaie. Prin urmare, Mărțișorul este purtat cel mai adesea pentru același număr de zile.
După ce s-a rătăcit, bătrâna a rămas singură pe munte și, înghețată, s-a transformat împreună cu oile ei în niște stânci. Astfel, Mărțișorul simbolizează lupta dintre bine și rău, iarnă și primăvară.
VI. “Legenda Marțișorului” de Sadoveanu
Talentul scriitorilor noștri este incontestabil, astfel și Legenda Mărțișorului de Mihail Sadoveanu este o poveste apreciată atât de copii, cât și de adulți. Având-o pe Baba Dochia ca protagonistă, autorul „Baltagului” o prezintă ca pe o femeie singură, fără frică de Dumnezeu, care credea că are putere asupra tuturor. Dar de această dată i se opun fiicele Timpului, 12 ființe reprezentând lunile anului.
Încrezătoare în abilitățile sale, Baba Dochia ascultă sfaturile fetei Martie, iar fata, cea mai puternică și mai capricioasă dintre toate, îi răspunse cu moderație. După ce i-a dat 9 zile neobișnuit de călduroase, Martie o obligă pe Baba Dochia să renunțe la un cojoc pe zi, iar în a zecea dă peste ea un îngheț groaznic de trei zile, din cauza căruia Baba îngheață pe munte cu toate oile ei.
Acest frumos rezumat al poveștii îl poți descărca în PDF de pe: https://ro.scribd.com/document/482691926/martisor-pdf. Sau îl poți asculta pe:
VII. Despre sora și fratele primului han bulgar
O altă interpretare a legendei lui Mărțișor este dedicată fratelui și surorii primului han bulgar. Luați prizonieri, aceștia au primit de la fratele lor un șoim cu gheara legată cu un fir de ață albă, informându-i astfel că vor fi ajutați să scape.
Din păcate, băiatul a fost ucis de urmăritorii săi, iar fata a eliberat șoimul cu fir alb, înroșit din sângele fratelui ei, informând astfel hanul de pierderea suferită.
Liderul întristat a decis ca toți soldații să poarte un fir de lână roșu și alb pentru a se proteja în acest fel. Interesant este că această legendă despre Mărțișor își are rădăcinile în istorie, deoarece este asociată cu data de 1 martie 681.
Istoria Mărțișorului
Numele sărbătorii provine de la cuvântul „Martie”. În această lună a început numărătoarea inversă a noului an calendaristic pe vremuri. Odată cu apariția primăverii, natura a prins viață, iar oamenii s-au bucurat de triumful ei asupra iernii mohorâte și reci.
La început, mărțișorul a fost purtat nu de la 1 martie, ci doar din ziua în care pe cer era lună nouă. Mărțișorul tradițional a constat inițial din două fire răsucite de două culori – alb și negru, iar mai târziu alb și roșu.
În mod surprinzător, până în prezent nu există date autentice despre originea acestei sărbători.
Se crede că istoria Mărțișorului datează din zilele Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit pe 1 martie. Aceasta este luna zeului Marte, care nu era doar zeul războiului, ci și patronul agriculturii. Dualitatea respectivă se reflectă și în Mărțișor, unde albul și roșul pot fi interpretate ca simboluri ale păcii și războiului.
Totodată, în mitologia bulgară, credința în Mărțișor era legată de întemeierea primului hanat.
Mărțișorul a fost menționat pentru prima dată de Iordache Golescu, iar folcloristul Simon Florea Marian a scris că în Moldova și Bucovina mărțișorul era alcătuit din monede de aur sau argint pe un fir roșu-alb pe care copiii le purtau la gât sau pe cele mai sensibile locuri de pe corp.
Așadar, băieții le purtau la încheieturi sau la picioare, iar fetele purtau un mărțișor de argint la gât în primele 12 zile de primăvară, apoi îl împleteau în păr până la sosirea berzelor sau până la înflorirea primilor copaci. Conform obiceiului, mărțișorul trebuia să fie atașat de mama dimineața înainte de răsărit.
Pe locul României moderne au fost găsite și amulete antice, care au fost fabricate în urmă cu 8000 de ani. Adevărat, atunci purtau forma unor pietricele mici, vopsite în alb și roșu.
Tradiții și Obiceiuri
În prima zi de primăvară, conform tradiției, mărțișoarele sunt dăruite rudelor, prietenilor și colegilor. Cel mai simplu tip de decor este firele albe și roșii împletite. Dar uneori se creează adevărate opere de artă: fulgi de nea, flori – fantezia românilor nu cunoaște limite!
Căutând în ce parte se pune Mărtișorul, să știți că butonierele roșii și albe se poartă toată luna pe haine (până pe 1 aprilie) – în partea stângă a pieptului, lângă inimă.
Așadar, durata purtării unui mărțișor poate varia semnificativ în funcție de regiune. Amuleta poate fi purtată:
- 3, 9, 12, 25 de zile;
- înainte de întâlnirea cu prima pasăre/șarpe de primăvară;
- înainte de apariția primului ghiocel;
- la primele flori de pe pomii fructiferi.
Pe 31 martie, mărțișorii sunt scoși și agățați de copacii înfloriți. Fetele – cu dorința de a fi frumoase ca culoarea acestor copaci: „să fie albă ca floarea și roșie ca cireșul”, și cu dorința ca „pomul să dea o recoltă bogată”. Așadar, potrivit obiceiurilor, cine a făcut asta va avea succes pe tot parcursul anului, iar pe fata care și-a agățat bijuteriile, fericirea în dragoste nu o va ocoli.
În alte zone, după ce este purtat, mărțișorul este acoperit cu un bulgăre de pământ și aruncat pe acoperișul casei pentru a atrage berzele să-și construiască un cuib. Se crede că dacă în sat există un cuib de barză, acesta îi va aduce fericire și noroc. De asemenea, puteți să-l ascundeți și sub o piatră.
În județul Bihor există credința că trebuie să te speli cu apa de ploaie strânsă de 1 martie pentru a deveni mai frumos și mai sănătos. În Banat, fetele adună apă sau zăpadă din frunzele de căpșuni și se spală pentru a fi iubite. În Dobrogea, mărțișorul se poartă până sosesc berzele, apoi îl aruncă în cer ca fericirea să fie „mare și înaripată”.
Totodată, firele de mărțișor sunt folosite pentru a lega mâna unui copil contra vrăjilor și bolilor. Astfel, mărțișorul a fost de la început o amuletă, un talisman, puterea lui stând tocmai în acele fire răsucite. Strămoșii noștri credeau că îi salvează de spiritele rele, simbolizează firul anului, unitatea iernii și verii. Tradiția este cunoscută încă din preistorie, nefiind asociată cu Ortodoxia, dar a devenit unul dintre cele mai frumoase obiceiuri ale poporului nostru.
Mai mult, în popor se spune că dacă vremea va fi bună de 1 martie, toată primăvara va fi așa, iar dacă ziua este ploioasă, atunci anul va fi bogat. În această zi, este necesar să lăsați ferestrele și ușile larg deschise, astfel încât să intre aerul de primăvară.
Simbolul Mărțișorului
Mărțișoarele sunt diverse în design, existând o mare varietate de forme. Dar toate sunt făcute strict în două culori: alb – culoarea Ghiocelului și roșu – culoarea Sângelui lui Fat-Frumos. Cândva, însă, Mărțișorul era țesut și din culoarea neagră. Să descifrăm sensul mai profund ale acestor trei culori – alb, negru sau roșu, care au ajuns până la noi.
Primele mărțișoare au fost făcute din ață de lână albă și neagră. Albul însemna puritate, în timp ce negrul reprezenta puterea, energia vieții. Mărțișorul arhaic cu fir alb și negru este personificarea unității contrariilor – bine și rău.
În schimb, culoarea roșie a avut și are un efect special asupra oamenilor. Se crede că această culoare are cel mai puternic efect asupra simțurilor, fiind un simbol al frumuseții, tinereții, sănătății și bogăției. Este asociată în multe culturi arhaice cu debutul primăverii, nașterii și căsătoriei, adică este începutul începuturilor. De asemenea, se credea că protejează bebelușii în timpul tranziției de la un sezon la altul și, prin urmare, de multe ori încă se leagă un fir roșu de vițeii, miei, dar și copiii nou-născuți.
Experții ne atrag atenția asupra faptului că această culoare roșie a focului este baza, principiul energetic al întregii vieți, care s-a născut din pământul negru. Astfel, observăm că roșul și negrul au fost înlocuitori interschimbabili de secole și că roșul mai agresiv a fost preferat negrului.
Există o altă explicație, conform căreia roșul și albul sunt culori sacre, adesea folosite în diferite ritualuri. Firele de mărțișor albe ca zăpada simbolizează puritatea și inocența, precum și o conexiune cu lumea cealaltă. Culoarea roșie din această amuletă, dimpotrivă, servește ca o reflectare a vitalității și energiei. Combinația acestor culori simbolizează legătura dintre principiile pământești și cerești, a căror combinație dă naștere vieții.
Potrivit legendelor, culoarea albă simbolizează ghiocelul, iar roșul – sângele stacojiu al Primăverii, care a fost rănită de Iarnă. Tot în aceste legende, albul reprezintă o iarnă cu zăpadă, iar roșul reprezintă soarele limpede de primăvară, datorită căldurii cu ajutorul căreia natura renaște după hibernare.
Mărțișor în alte țări
În 2017, UNESCO a inclus sărbătoarea Mărțișorului în lista capodoperelor patrimoniului cultural. Cererea de includere în această listă a sărbătorii primei zile de primăvară a fost depusă în 2016 în comun de patru țări – Moldova, România, Bulgaria și Macedonia.
- În țările balcanice: Mărțișorul este un festival de primăvară și unul dintre cele mai vechi obiceiuri din Balcani.
- În Bulgaria: Analogul bulgar al Mărțișorului se numește Martenița, în cinstea Babei Marta, reprezentând imaginea fabuloasă a Primăverii.
- În Serbia: Pe 1 martie se aud aceleași legende și se păstrează aceleași tradiții ca și în România.
- În Moldova: Începând cu anul 1967, are loc Festivalul Internațional de Muzică „Mărțișor” de la 1 până la 10 martie, devenit un simbol al prieteniei interetnice și al unității artei. Sunt invitați atât artiști profesioniști, cât și formații de amatori.
Apropo, în România există și un sat numit Mărțișorul Cacica, în județul Suceava.
Lasă un răspuns